Ion Sanduloiu

Birdwatching

Prin anul 2000, am primit cadou de la doi amici francezi, un determinator de păsări. Este drept că ei stiau că mi-l doresc, pentru că voiam să pot identifica ceea ce vedeam pe munte. Uşor-uşor, am început să pot recunoaşte numeroase specii, unele chiar după cântec, dar asta a născut şi dorinta de a le fotografia. Aşa că, atunci când nu credeam că poate fi ceva mai frumos decât muntele, am descoperit Delta Dunării şi Dobrogea. Iar dacă delta propriu-zisă este stranie şi frumoasă (în special zona veche cu păduri inundate de salcie bătrâna) aflaţi că Dobrogea este fantastică. Dacă din toiul verii până toamna târziu are un aspect de podiş asiatic ars de soare, totul se schimbă în luna mai sau la începutul lui iunie, când are parte de puţină apă.

Închipuiţi-vă o pădure deasă de fagi, plină cu bujor dobrogean, specie endemică şi relictă. Ieşi din pădure şi dai de o rarişte de goruni bătrâni, plină de flori de cele mai diverse culori, printre care umblă încet broaşte ţestoase de 2-3 kg sau guşteri verzi ca smaraldul, cu guşă azurie. Sau... vipera de stepă, scurtă, îndesată şi cu cel mai toxic venin între speciile de şerpi din România.

Cam asta e Dobrogea, care pe mine m-a cucerit.

aparate foto digitale